Stiati ca New Delhi este capitala Indiei?

Daca vei sta sa aduni populația din primele trei cele mai mari orașe ale Indiei vei însuma aproape integral întreaga populație a României. Ei bine cam asta înseamnă potențialul romanesc versus potențialul indian.

Si asta indiferent de domeniul de activitate. Și pentru ca Gauss și curba lui încă funcționează, iata astfel ca punând în balanta numărul și vizibilitatea profesioniștilor IT din cele doua tari, lupta devine instantaneu una inegala.

Dar lupta pentru ce? Pai desigur pentru a ajunge în El Dorado-ul actual – Silicon Valley, US. Da. Nu e simplu și concurenta este acerba. Și poate timp îndelungat s-a vorbit foarte mult despre calitatea profesioniștilor IT din România. Exista. Însă numărul acestora este încă mic. Spre foarte mic și clar subdimensionat raportat atât la numărul de candidați cât și la numărul final al celor aleși.

Si asta pentru ca piața muncii de la ei (atât ca organizare cât și ca taxare, susținere guvernamentala și tot ce vine la pachet cu asta) – nu poate fi în nici un moment comparata cu ecosistemul financiar din România. Le știți și voi. Suprataxare, vânătoare de vrăjitoare, intransigenta când vine vorba de reglementări, toxicitate în relația cu contribuabilul.

Nu ca am fi departe, dar mai degrabă ne putem poate apropia de modelul indian. De export.

Dupa 1947 și eliberarea de sub dominația britanica, desi totuși master al CommonWealth-ului, India ca și România, au

inceput sa exporte încet încet ceea ce au avut mai bun. Inteligenta și munca bruta. Ca și India, România a exportat inteligenta și munca bruta – astăzi numai condamnații unei vieți solitare cu minim de networking social și bătrânii au evitat specularea oportunităților de a pleca.

De ce isi dorește Romania sa fie Silicon Valley-ul Europei? În principal pentru ca nu are concurent în Uniunea European. Candidează singura și câștigă primul loc.

De ce exporta atât de putina inteligenta în Silicon Valley, US? Pentru ca a reușit cu succes sa îmbine munca bruta cu un strop de inteligenta într-un hibrid ce șlefuit are valoarea unei mici pietre de chihlimbar. Frumoasa, dar nu suficient de „prețioasă”.

Cu ce ne încurcă concurenta indiana? Cu nimic. Nu ar trebui sa fim în concurenta cu nimeni. Însă piața muncii chiar este dinamica. Astăzi poți fi cel mai bun, mâine poți fi doar un nimeni.

Si nu, nu este „kung-fu”-ul IT al României, versus cel al Indiei. Ci mai degrabă faptul ca ringul de lupta are steagul american pe el.

Da, Romania are si ea un ring mai mic. Si chiar și un stil de kung-fu pe care aproape și l-a și patentat.

Insa astăzi nu e suficient. Ne lipsește marketing-ul. Ne lipsesc promotorii. Lipsește sângele, și mult mai grav, lipsesc și antrenorii.

Biletele se taie cu ritmicitate lunară. Statul are grija sa isi aducă banii la buget. Fericirea? Când jucam la noi acasă.

Si nu, nu acesta este modelul indian. Poate doar cel european.

A fi cel mai bun astăzi este simplu. Sa demonstrezi mâine ca poți rezista în top o zi în plus este adevarata arta. De ce nu poate fi România – Silicon Valley? Pentru ca uneori reușită sta în numere, volume, dar totuși și în calitate, interes și deschidere.

Iar noi creștem în spiritul acesta… profesorul are întotdeauna dreptate, nu vorbi neîntrebat (fără să ridici 2 degete), nu veni cu teorii sau idei noi pentru că vei lua 4, nu te întreba niciodată nimic, ci ia de bun tot ce scrie în manual și tot ce îți spune profesorul.

Poate nu e încă prea târziu să reformăm învățământul și să punem accent pe ce le va trebui copiilor noștri în viitor, nu pe ce le-ar fi folosit în trecut. La mentalitate e mai greu de lucrat, probabil vom avea nevoie de generații pentru a schimba ceva însă aici putem modifica ceva mult mai repede.